Timpul trece şi oamenii uită. Cu toţii trebuie să recunoaştem că ne mai aducem aminte doar din când în când de către vreun fotbalist carismatic dispărut dintre noi prematur. 

Aşa s-a întâmplat şi cu Ibrahim Dossey. Noi, cei care n-am avut norocul să-l cunoaştem personal, ne simţim mai săraci sportiv. În familia lui a rămas însă pentru totdeauna o rană cicatrizată, niciodată vindecată complet, care de 11 ani sângerează mereu pe 9 decembrie. Ibrahim Dossey a murit în 2008 din cauza unui accident rutier.

A lăsat în urma sa o nevastă și o fetiță,Ioana şi Jennifer.

În acea fatidică zi a anului 2008, pe un pat al Spitalului Bagdasar-Arseni, s-a urcat la ceruri spiritul portarului campioanei olimpice din 1992, Ghana. O lovitură la cap suferită într-un accident rutier pe Valea Prahovei i-a fost fatal, deşi s-a luptat câteva luni să-şi revină. Cei mai talentaţi ziarişti au scris că Dumnezeu a vrut un portar de nădejde pentru echipa lui de îngeri. Eu cred că dacă era doar pe “nădejde” îi avea deja acolo pe Lev Iaşin şi pe Gylmar Dos Santos Neves. Nu, e imposibil să fi fost doar atât. Cred că mai degrabă avea nevoie de unul foarte corect. Şi după acest criteriu, da, Ibrahim Dossey era soluţia pentru postul de titular. Şi nu spunem vorbe goale, menite să lezeze alţi portari mari ai României sau ai lumii. În 2001, când celebra “Cooperativă” rula cu motoarele turate la maximum şi Liga 1 era un fel de glumă proastă în ceea ce priveşte credibilitatea şi fair-play-ul, Ibrahim a refuzat să se dea la o parte într-un meci cu FCM Bacău. Şi nu doar atât. A spus public că i s-a cerut să fie “blat”, un cuvânt care nu exista în vocabularul lui şi pe care, pe cale de consecinţă, l-a ignorat. Logic, a avut de suferit, cum au avut şi au în continuare de suferit toţi oamenii corecţi din această ţară care fac un pas în faţă în tentativa de a demasca hoţia şi impostura. Ibrahim Dossey, simbol al corectitudinii din 2001 Cariera lui n-a explodat, poate, şi din cauza acelui episod, pentru că, nu, cine vrea un portar cu care “să nu se poate discuta”? A ajuns totuşi la Rapid, apoi înapoi sub Tâmpa pentru încă două sezoane, au urmat Unirea Sânnicolau Mare, Pandurii Târgu Jiu, şi cariera lui profesionistă s-a încheiat la Târgovişte. 

@Material preluat din cotidianul Click