
Ivăncescu Mihail (22.03.1942, Adâncata, județul Ialomița – 01.01.2004, Brașov) Prima zi a fiecărui an, adică ziua de 1 ianuarie, are o însemnătate aparte pentru fotbalul brașovean. Aceasta se întâmplă de 14 ani, împliniți acum, în 2018. Dăm timpul înapoi. Ei bine, atunci, în 1 ianuarie 2004, ne părăsea, răpus de o boală nemiloasă, Mihai Ivăncescu– unul dintre cei mai reprezentativi jucători de fotbal ai Brașovului din toate timpurile. „Mișu” sau „Nea’ Mișu” era apelat de apropiați sau colaboratori, Ivăncescu Mihail îi era numele din acte. Alături de alte nume grele ale fotbalului brașovean (Nicolae Pescaru și Stere Adamache), a făcut parte dintr-o generație de excepție, care sub îndrumarea legendarului Angelo Niculescu a reprezentat România la Cupa Mondială din Mexic (1970). Cu două mici excepții (scurte perioade petrecute la Tractorul Brașov), Mihai Ivăncescu s-a confundat cu o bună parte din istoria Steagului Roșu Brașov (fostul FCM Brașov, actualul FC Brașov). După ce s-a retras de pe gazon, i-a rămas în continuare în preajmă (arbitru, antrenor, conducător și în ultima parte a vieții – observator). Născut în comuna Adâncata (județul Ialomița), în 22 martie 1942, Mihai Ivăncescu a fost căsătorit cu Viola și are ca urmași doi băieți. Pe Dragoș (40 ani), fondator, director sportiv și antrenor la școala de fotbal ACS Steagu Roșu, și pe Mihai (44 ani), cel care din 2001 este stabilit în Canada, la Toronto. De câțiva ani, la Brașov, Dragoș Ivăncescu, prin ACS Steagu Roșu, organizează turneul memorial „Mihai Ivăncescu”. Evenimentul li se adresează, exclusiv, copiilor practicanți ai fotbalului, atât din județul Brașov, cât și din toată țara. Ediția următoare (a X-a) a Memorialului „Mihai Ivăncescu” va avea loc în iunie 2018. Matei Ivăncescu e vegheat de bunicul din ceruri Revenim la Mihai Ivăncescu. De fapt, la omul și părintele Mihai Ivăncescu, care acolo de sus, de undeva, îi veghează, protector, pe toți cei dragi. Poate mai ales pe fiul lui Dragoș, micuțul Matei (5 ani și 11 luni), cel care atunci când va crește mare va asculta cu plăcere poveștile fotbalului și se va putea mândri cu cel care a fost Mihai Ivăncescu. Bunicul pe care, din păcate, nu l-a cunoscut (și avea atâtea să-l învețe!) și pe care viața l-a „smuls” mult prea devreme dintre pământeni.
Sursa : 7Sport - Silviu Prescornițoiu